Femei dragi, la mulți ani!
Nu v-am pregătit nici un produs special anul ăsta. Am fost ocupată cu aranjarea locului nou din internet care va fi magazinul online. Mai este de lucru, dar nu despre asta vreau să vă spun, ci despre cum zilele astea aleg să lucrez mai puțin.
Cadoul meu pentru voi și pentru mine este o adaptare a unui text pe care l-am întâlnit acum câțiva ani și mi-a fost de ajutor — un text despre oboseală.
Starea asta pe care o știm cu toții prea bine dar de multe ori alegem să-i rezistăm, să ne luptăm, să ajungem să ne auto-sabotăm, să spargem chestii, să pierdem chestii, să uităm chestii. Să nu mai vorbim de efectele fizice, asupra corpului.
Oboseala ne prinde din urmă pentru că avem și noi limite, avem nevoie de odihnă.
(odihna este printre prietenii cei mai buni ai unui zâmbet și ten radiant iar oboseala este mesagerul odihnei)
Citește mai jos și să te bucuri de flori, de zi și de tine!
Corpul meu se simte obosit
Îmbrățișez oboseala aceasta care
mă face să mă simt moale. Mușchii mi se relaxează.
Mintea amuțește.
Nu-i așa de mult ce ar trebui să fac, de fapt.
Este mult mai mult a fi decât a face.
Și totul e bine.
Mă simt calmă, împământată și conectată.
Inima mi-e deschisă, mintea mi-e domoală.
Nimic din ce este de făcut nu merită să mă pierd pe mine.
Îmi iau timp să-mi simt corpul, să mă uit în gol
și să moțăi pe canapea.
Depinde de mine să fac opunând rezistență
sau să respir, să accept și să mă bucur
de fiecare mică acțiune
din timpul zilei
— Notă către sine (adaptare)
Wilrieke Sophia
(și un .pdf printabil cu textul complet, în original).
P.S. : Aici un articol interesant despre simbolismul lalelelor.
